Dacă v-ați săturat de traficul din București și rutina „acasă-muncă, muncă și iar acasă”, vă recomand o oră la poligon. În primu’ rând, n-are cum să nu vă entuziasmeze, ca orice lucru’ făcut pentru prima dată (mă rog, la fel ca-n viață, unii vor fi mai entuziasmați ca alții) și în al doilea rând, o să realizați că toate filmele cu împușcături pe care le-ați vazut până acum, is labă tristă și că pe Rambo nu-l ține mai mult de 5 minute în realitate.
Săptămâna trecută, dintr-o lehamite teribilă de clientul dătător de feedback la ora șase vinerea, am zis să mă „destresez” și să merg la poligon, că deh’…nu toate muierile au pasiunea shopping-ului și a perluțelor pe unghii.
Îmi recomandase un prieten Tactical Shooting Range, care e undeva pe Valea Cascadelor, la subsolul unei hale, așa că am zis: „O dată-n viață, dă-i dracului de bani!” și am mers.
Sunasem înainte să programez sedința, însă mi s-a zis că nu e nevoie, doar să am buletinul la mine. Zis și făcut. Programul e de luni până duminică, de la 12.00 la 22.00, așa că m-am echipat lejer și m-am dus până acolo.
Pentru că nu-s din București, m-am învârtit aiurea printre magazine cu gresie și faianță, pentru că dracu-n praznic o găsit intrarea în curtea respectivă, însă până la urmă i-am sunat și mi-au explicat cum să ajung. Evident că am picat iar ca muiere pierdută în spațiu’, da cine-i mai ascultă pe toți inițiații în coordonatele vieții.
Cobor la subsol, ma duc la recepție, unde erau expuse toate armele, oricum mi-am făcut research-ul de acasă și știam din start cu ce vreau să trag. Nu că mă țin eu tare pe poziții, da’ încerc să evit privirile alea de ,,Uite mă, a venit și prințesă să tragă cu arma!’’. Îi dau buletinul, fac cunoștință cu instructorul și îi zic că vreau Pachetul Soldier, care includea 50 de gloanțe, un Glock 17, iar prețul pentru tot pachetul mă ducea undeva la 220 de lei. Instructorul, băiat de treabă de altfel, îmi recomandă un alt pachet cu mai puține gloanțe, fiind și prima dată. Io, dintr-o încăpățânare stupidă și nevrând să-mi recunosc că am făcut un veritabil research degeaba, zic ,,Nu, e OK, trag cu ăsta!’’. Mai târziu am înțeles că omul îmi vroia de fapt binele. Aia e, când nu vrei să te apleci, o mai iei și în frunte.
Semnez fișa pe proprie răspundere că ,,Nu am intenții, că nu dețin și nu vreau să dreg’’ și intram în sală. Poligonul e destul de măricel, cred că încap cam 10-15 oameni să tragă o dată, așa că dacă ai încredere în colegi și vrei un team-building mai aparte, ai și opțiunea asta.
Primești o țintă de carton pentru tragere pe care o poți lua acasă și dacă îi musai să te mândrești la națiune, îți poate face cineva câteva poze și filmulețe în timp ce te prefaci că nu te sperie nici detonarea capsei, nici cartușul gol care-ți zboară pe lângă ureche.
Bun, sedința de tragere ține cam o oră, o oră și jumătate, dar 15-20 de minute dacă n-ai mai fost, e doar instructajul de siguranță, cum este și normal de altfel, vorbim totuși de o armă de foc, nu de un dildău de performanță. Înainte de toate, în loc de Glock, am tras cu Beretta 92, o semi-automată care-și are originile în Italia. Ca să ne-nțelegem, Beretta este cea mai veche fabrică de arme din lume activă și azi, fondată în 1926, iar cartușul e un 9 x 19 mm Parabellum. Cu ocazia asta, am aflat și că parabellum vine de la „Si vis pacem, para bellum” („Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”), asociere puțin ironică având în vedere contextul, dar cine a mai stat la dezbătut filosofie greacă. În fine, oricum tre’ să fii oleacă dus să nu respecți o istorie de aproape 500 de ani și realitatea demage-ului pe care îl poate face arma în sine.
Inițial, poziția de tragere, aia cu truchiul puțin înclinat în față, picioarele depărtate și aliniate de parcă urmează să izbucnești oricând într-o genoflexiune, mi s-a părut extrem de incomodă, însă după 20 de glonțe trase, am înteles de ce stăteam asamblată așa. Nu mai zic că după 30 de gloanțe, gâfâiam și am înțeles de ce îmi recomandase omul un pachet cu mai puține gloanțe. Țucuț maiu’, mă dureau brațele mai ceva ca la frământatu’ aluatului de plăcinte, da’ „Trage Toderaș la căruță, dacă te-ai înhămat ca bou’!”.
Sincer, arma mă așteptam să fie mai grea și reculul mai mare, însă n-a fost chiar așa, cât despre precizie, arma e foarte faină în sine și din 50 de gloanțe, am dat 20 pe lângă și credeți-mă, asta nu s-a datorat ochiului meu de vultur.
Overall, merită încercată experiența. Nu e chiar atât de scump, prețurile variază în funcție de pachet, de la 70 la 320 de lei, iar după, dacă ai chef de o cafea sau vrei să te uiți la cum trage restul populației, au un mini bar cu vedere la poligon.
Respawn!
