În fiecare an, de 1 Decembrie, are loc în București deja consacrata paradă a Armatei Române. Am evitat de fiecare dată să merg, întrucât aglomerația și îmbulzeala la orice eveniment de genul e ca ziua Izabelei, unde se anunță toți și vine cine nu trebuie. În plus, nici nu pot să dau în tihnă respectul cuvenit unor oameni care, au totuși o disciplină și o pregătire aparte.
Dar ca să nu mor neinițiată, anul acesta am zis că nu strică să mă lămuresc despre ce e vorba. Lăsând la o parte obișnuința cretină a românului dobândită în ultimii ani, de a-și face selfie-uri și din uter dacă prinde recepție bună la Wi-Fi, am găsit un loc retras și am stat cuminte acolo.
N-aveam cum să nu văd potențialul de distrugere și / sau apărare al tuturor armelor din defilare, însă cu toate acestea, mi-am dat seama că nu mi-era foarte clară nici organizarea armatei și nici tot armamentul din dotare.
Așa că, am zis să-mi pilesc neuronii și să aflu la ce dracu’ m-am holbat o oră și jumătate.
Din capul locului, pentru cine nu știe, Forțele Armatei Române sunt organizate (evident) în Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale…hai că la cum am formulat-o pe asta, am dat-o direct în poezia „Pușca” a lui Stănescu.
Mă rog, toate acestea sunt subordonate Ministerului Apărării Naționale (MApN), care este și el în subordinea Statului Major General, un soi de Pantagon al României, dar cu mai puține resurse, din păcate.
Pe timp de război, președintele are rolul Comandantului Suprem, iar fiecare divizie e împărțită și ea pe mai multe căprării și subcăprării, în conformitate cu rolul pe care trebui să-l îndeplinescă fiecare. În momentul de față, mai toate diviziile sunt într-un proces de modernizare, mai ales de când am intrat în blocul NATO. Asta e un lucru bun, mai ales dacă luăm în considerare faptul că într-un top al puterilor armate din lume, făcut de cei de la Global Firepower, nu stam chiar atât de bine, România fiind abia pe locul 43 din 126 de ţări.
Înainte însă, de a ne tura pistoanele aiurea, hai să înțelegem în mare componența.
Forțele Terestre au așa: Infanteria, Artileria, Tancurile, Rachete și artileria antiaeriană, Vânătorii de munte, Parașutiștii, Geniu, structuri de informatică & comunicare, unități de apărare și Forțe pentru Operații Speciale. Și când zic operații speciale, mă refer la toate abrevierile aferente SPIR, GSPI Acvila, Brigada antitero, SIAS, DIAS, și altele, care n-aș vrea niciodată să-mi bată la ușă, în toi de noapte cu „Berbecul”.
Aici merită menționat și faptul că, deși Vânătorii de munte reprezintă o unitate specială ce intră la Infanterie, au mai bine de 100 de ani de la înființare și au participat activ la mai toate luptele importante din istoria țării, inclusiv cele două războaie mondiale și misiunile internaționale din Kosovo, Irak și Afghanistan.
Forțele Aeriene Române sunt organizate și ele în: Flotile (71 Aeriană, 86 Aeriană și 90 Transport Aerian), Escadrila 142 Cercetare, Brigada 1 Rachete Sol-Aer, Regimentul 70 Geniu Aviație, Centru 85 Comunicații Aero și Informatică, alături de multiple tabere, școli & academii.
Și pentru că tot vorbim de Forțele Aeriene, care au, printre altele, și supersonice în dotare, un lucru interesant de știut este acela că versiunea timpurie a scaunului ejectabil din aceste avioane, a fost inventat de un roman. Da, da, mai precis de Anastase Dragomir prin anii ‘30. Nu de alta, dar avem de prea multe ori tendința de a ne minuna de curțile altora, în loc să ne mândrim cu propria ogradă.
Am ajuns în final și la Forțele Navale Române, pe care nu o să le dezbatem acum, ci doar vă zic că au Flota Militară Maritimă (cam 45 de unități) și Flota Militară Fluvială cu 15 unități care operează pe Dunăre și alte 60 de șalupe, vedete și zodiacuri grănicerești.
Cât despre armament și echipament, ne-ar trebui cel puțin vreo 20 de articole ca să le cuprindem și pe ele. Enumerez câteva care mi-au făcut cu ochiul și mie.
În primul rând, majoritatea tancurilor de infanterie, vehiculelor de luptă și vehiculelor blindate ale Forțelor Terestre sunt de origine română, de unde și prescurtările specifice TR (tanc românesc), MLI (mașina de lupta infanterie), TAB sau TABC (transportator amfibiu blindat / de cercetare) și evident că nu puteau să lipsească din dotare nici bătrânele noastre ARO, DAC și ROMAN. Mănca-l-ar mama pe săracu’ ROMAN, cum să nu-i respecți longivitatea? I-aș pupa ambreiaju’ că m-o învățat pornirea din rampă, dar mi-e că i se reșinează garnitura de chiulasă.
De la americani, avem în dotare câteva blindate Humvee (High Mobility Multipurpose Wheeled Vehicle), Couger și Oshkosh M-ATV pe care le tot vedem prin mai toate filmele și tot de la ei, avem F-16 Fighting Falcone, fiul lui F-14 Tomcat, ăla de făcea tumbe Tom Cruise cu el în Top Gun. ,,Take my breath awaaaayyy…tănăă…năăă”, scuze, mi-am dat reset cu soundtrack-ul pentru câteva momente.
Să revenim la armele noastre zic, pentru că începem să dezbatem cu ce tragem când e nevoie. Infanteria are momentan în dotare, pistoalele Tula-Tokarev de 7.62 mm, iar într-o vreme, cam pe aceeași undă de calibru, avea pistoalele Carpați Md. 1974 de 7.65, care sunt acum pe cale de dispariție și la noi. Bunicu’, săracul, îmi mai povestea că pe vremea lui, era în armată și fuma Carpați, în timp ce tragea cu Carpați, la baza militară din…da, tovarășe, CARPAȚI!
Ce să mai, povești apuse.
Și dacă tot ne-am amintit de Nea’ Nicu’, tot de pe vremea lui, o avem și pe bătrâna Uzină Mecanică Cugir, ce a produs pistoalele Md. 1995 și 2000 de 9 mm. Tot de 9 este și nemuritorul Glock 17 pe care îl au în dotare și cei de la Brigada 6 Operaţii Speciale „Mihai Viteazul”.
Ca arme de asalt, o să întâlniți Heckler & Koch, pentru că germanii au deja anduranță dovedită istoric când vorbim de fabricarea armelor. Aici, e musai să menționez că trupele noastre speciale folosesc, printre altele, Heckler & Koch G36, respectiv SIG 552, alături de arhicunoscuta M4A2 a americanilor. Fie vorba între noi, cred că mult mai răspândite la ei sunt M16, M27 și M4A1 pe care o alintă mai ceva ca amanta de sărbători.
Față de anii trecuți, ca noutăți, am văzut tehnica de transport ușoară (motociclete enduro și ATV-uri) și auzisem ceva de o nouă ținută combat impermeabilă şi rezistentă la foc, ce intră în dotare de anul acesta.
Nu mai zic că aș fi făcut oricând autostopul până la Maramureș într-un elicopeter IAR-330 Puma SOCAT, unul dintre puținele noastre elicoptere de atac, sau un fighter jet MiG-21 LanceR. Dacă totuși e musai să fie aeronavă de tip cargo, îmi puneam centura lejer într-un C-27J SPARTAN sau C-130 HERCULES și stăteam cuminte pănă acasă.
Știu, prea multă informație și prea puțini GB ca să le cuprindem pe toate într-un articol.
Sfatul meu e să stai până când se sparge gura târgului, asta dacă nu-ți îngheață treburile, sau, înainte, la repetiții, pentru că ai mari șanse să surprinzi mici momente de umanitate și să realizezi cu uimire că, în ciuda disciplinei, a rigorii și a antrenamentului, în spatele uniformei și al utilajelor blindate, sunt camuflați niște oameni extraordinari, cu povești de viață extrem de faine.
Iar dacă mă întreabă careva, oficial, oamenii nu-i cunosc și poveștile nu le-au auzit niciodată.
Neoficial însă…respawn!
